joi, 10 noiembrie 2016

Election Night- A manifest against the professional politician class

November 2016- We have been preparing as a global community  for the election night. The American people had to choose between a professional politician and an opportunist businessman.

The difference shown in procentage was 2-3%, Hilary being the favourite.
What we have witnessed during Wednesday morning has been interpreted as a manifest against the professional politician class.
As a psychological refusal of the population to continue under professional trainees, the frustration and the disappointment made a significant point on the political stage.  Looking back at the electoral campaigns, we have seen a woman who had an entire mass media army by her side. It only takes a few seconds to realise that she kept on trying to capture every age segment's attention. Desperate? No, she was far from being so.  On the other side, Trump never tried to get his image corelated with other celebrities'. This might have been seen as Trump being assertive.

Coming back to the population and the angry feeling shown, were they really signs of frustration? Were they really revolting? Let' s take a closer look. The American dream was the aim for which millions of teenagers came for in the last decades
.
 During globalization, every citizen of every country is able to travel, to work and to emigrate. The low standard jobs were occupied by emigrants. Jobs that weren't wanted by any American. Think of it as a little apple tree in a district. It makes little and sour apples. The residents never liked it, they even thought of cutting it. One day, a stranger stops by and grabs an apple. All the residents will come outside in the next moment and will start to yell that it was their tree and one should not take any of its fruit. They perceived the stranger as an intruder, not one of them. So can you see the psychological argument that Trump had  on the population?

The Americans do not want promises and refuse to follow the same track they heve been following. They wanted a new type of candidate. They do not wish for equality anymore. They want to reconquer what was theoretically theirs. "Make America great again".... A simple statement that stole the hearts of the American citizens. They basically said NO to tolerance.

Moreover, after wining the elections, he announced publically that NATO won't be as strong economically ecouraged as it was before. Passing by all the presidents letters of congratulations that aimed the strnghtening of the cooperation between USA and the EU/ NATO countries, we shall see how open minded will the US president will be regarding the future global problems. 
To sum up in an optimistic way, it's my personal belief that when you have the power to press the buttons, you cannot push whatever button you want as there will always be people around that will not allow you a specific move.

duminică, 2 octombrie 2016

Eleganta ariciului

Cartea si filmul



Muriel Barbery, o romanciera franceza nascuta in Casablanca, fascinata pana in prezent de romanele lui Tolstoi, isi traieste momentul de glorie cand publica "Eleganta ariciului", care o introduce in topul celor mai populari scriitori.

"Eleganta ariciului" este un roman savuros, care trezeste in cititor meditatia profunda asupra vietii si a scopului ei. Infatisand viata asa cum este ea, cititorul poate empatiza cu cele doua personaje principale, Paloma si doamna Michel.

Naratorul este chiar Renee, o portareasa de 54 de ani, care este in secret pasionata de filozofie. Se autocaracterizeaza ca fiind stereotipul clasic al muncitorului de jos ca aspect, pe care asa-zisii intelectuali din casa boiereasca, in parvenia lor, o ignora, oferindu-i ascunzatoarea perfecta. Din dorinta de a se feri de privirile locatarilor, adopta comportamentul tipic unei portarese: rece, taios, dar mereu politicoasa.

In carte, capitolele alterneaza intre perspectiva lui Renee si jurnalele Palomei: "Jurnalul miscarii lumii" si "Cugetari profunde"/ Paloma, o fetita de 12 ani, de o inteligenta si un simt al observatiei cu mult peste medie, decide sa se sinucida la urmatoarea ei aniversare intrucat nu doreste sa fie prizoniera "bolului cu pesti". Aceasta incearca sa isi reduca performantele scolare, nedorind sa fie remarcata.

Destinele lor se impletesc in clipa in care noul locatar, Kakuro Ozu, nu se lasa inselat de aparente si doreste sa o cunoasca cu adevarat pe doamna Michel. Drept aliate, le are pe micuta Paloma care este convinsa ca Renee are eleganta ariciului ("pe dinafara e plina de tepi, o adevarata fortareata, dar am senzatia ca pe dinauntru este la fel de rafinata ca si aricii, care sunt niste fapturi in chip inselator indolente, cumplit de singuratice si teribil de elegante") si pe Manuela Lopes, prietena lui Renee care o va ajuta sa isi redescopere feminitatea.

Adolescenta isi va gasi in doamna Michel o prietena, o confidenta apta pentru a purta conversatiile de care nu a avut parte niciodata. Mai mult, o va considera un model si un refugiu fata de familia ei. Kakuro va trezi in Renee fiorul dragostei dintre intelectuali, pe care nu a avut sansa sa il simta alaturi de defunctul ei sot.

Cand in sfarsit sortii incep sa-i zambeasca lui Renee, aceasta este ucisa intr-un accident de masina incercand sa salveze un om al strazii. Kakuro si Manuela vor fi devastati, iar Paloma va renunta la planul sinuciderii si va cauta in mod permanent frumusetea din aceasta lume.

Cu toate ca este prima carte filozofica pe care am citit-o, am fost indragostita de personajele ei si de felul in care scriitoarea construieste povestea, care pare desprinsa din anosta realitate.

" Le herisson" este filmul pe care Mona Achache l-a ales pentru a-si face debutul in lumea filmului. Castigator a noua premii (Cairo film festival- 4 premii, Women Film Critics Circle Awards: Best Foreign Movie etc.) este o interpretare surprinzatoare a cartii.

Desi actiunea este cu mult simplificata, filmul incepand cu venirea domnului Ozu, este suficient de complex din punct de vedere al interpretarii, capabil sa surprinda esenta cartii. Astfel, Paloma devine naratorul transpunandu-si cele doua jurnale prin inregistrarea cu ajutorul camerei video a tatalui sau, adaugand informatii spumoase la adresa persoanelor sau intamplarilor.

Tehnica animatiilor ca a fost un efect neasteptat, menit sa te transpuna in lumea creata de regizor. Totodata, felul dinamic al interpretarii lui Garance Le Guillermic (Paloma) confera un aer jucaus, care probabil reprezinta efervescenta filmului.

Candoarea si tactul lui Togo Iqawa te cuceresc din prima clipa. Cred cu tarie ca acesta si Josiane Balasko (doamna Michel) au interpretat de parca ar fi fost croiti pentru aceste roluri.



O scena intensa a fost cea in care doamna Michel incerca sa isi faca curaj sa se priveasca in oglinda dupa noua tunsoare. Privirea atintita in jos, miscandu-se continuu a creat momente de teama si ezitare autentice.

O alta scena emotionanta este cea de dupa moartea lui Renee cand Kakuro ii ofera exemplarul din Ana Karenina, Palomei, simbolizand continuitatea vietii.

Pot marturisi ca desi simplificat, filmul m-a cucerit prin tehnica animatiilor. Totodata, pot afirma cu convingere ca cel care nu a citit cartea inainte de a vedea filmul, nu il va putea savura la intensitatea dorita de catre regizor.





luni, 19 septembrie 2016

Voluntar "Engleza pentru viata"

Deunazi, am primit un email care ma anunta ca au inceput recrutarile pentru proiectul demarat de Shakespeare School, "Engleza pentru viata". M-am tot gandit ca nu am avut ocazia sa scriu pe indelete despre experienta mea ca voluntar.   

Cred ca acest proiect a reprezentat un prim pas pentru dezvoltarea mea personala. Am fost repartizata la comunitatea Gradina Icoanei. Am fost extrem de entuziasmata cand am primit vestea ca am fost aleasa. Acest entuziasm nu a pierit niciodata pe durata voluntariatului. Spatiul unde ne-am desfasurat activitatea a fost Scoala Centrala. 

Initial am fost timida, chiar si fata de colega mea de voluntariat, Laura. Eram asa de emotionata incat am simtit nevoia sa ne intalnim cu o zi inainte de curs noi doua sa incercam sa ne definitivam stilul de predare. Mi-am facut griji degeaba! Imediat ce am inceput sa discutam jocurile si activitatile noastre creative nu mai incapeau pe foaie.

Am primit o grupa de 8 copilasi, proveniti din clasele 5-8. Am facut un joc de prezentare incercand sa facem o atmosfera mai calduroasa, dar a durat ceva pana sa devenim prieteni. Am convenit sa trecem prin vocabularul de baza, urmand sa cladim gramatica. Nu voiam sa fie o lectie obisnuita, cum avem sansa sa urmarim zilnic. Doream sa fie ceva spontan. Asa ca lectia incepea printr-un joc de recapitulare pe echipe, o activitate care ne amuza peste masura intrucat eu si Lura incercam sa le dam indicii despre anumite cuvinte.

Apoi urma predatul propriu-zis in care incercam sa facem cat mai multe analogii care sa fie cat mai usor de retinut. Metoda Laurei de a explica prin ce este format Present Continuous cu ajutorul unor omuleti care se tineau de mana nu va fi niciodata uitata de catre copii.

Pe langa rebusuri, desene pe tabla, jocuri de echipa, povesti, incercam sa vorbim cat mai mult cu ei. Incercam sa le dezvoltam nivelul de conversatie in engleza, dar si gandirea. Incercam sa ii invatam cum sa isi structureze argumentele.

Cel mai mult ne-am dorit sa ii facem sa ne vada ca pe niste prieteni, nu ca pe niste profesoare. Era dureros cand vedeam ca nu toti puteau veni constant din cauza complicatiilor existente in sanul familiilor. Majoritatea erau copii proveniti din familii defavorizate. Am invatat multe de la ei. Poate cel mai important este ca am invatat din nou sa visez cu acea puritate.

Aveau puterea de a empatiza cu cei din jurul lor, respectau si inocenta lor ii ajuta sa vada binele in oameni. Cu doua saptamani inainte de Craciun, aveau ca tema sa redacteze o compunere despre ce insemna aceasta sarbatoare pentru ei. Un baietel mi-a scris:
" De Craciun, stau cu familia mea la masa si suntem bucurosi ca ne avem unul pe celalalt. Nu vreau cadouri intrucat stiu ca parintii mei nu imi pot oferi. Tot ce imi doresc este sa fim sanatosi. Noi si toata lumea."
A fost momentul in care am organizat alaturi de Laura o mica serbare de Craciun unde le-am oferit cateva cadouri : dulciuri si cateva creioane colorate. Un alt baietel s-a apropiat de mine si m-a strans atat de puternic in brate incat m-am abtinut cu greu sa nu plang. Mi-a zambit si mi-a spus cel mai frumos "Multumesc" pe care l-am auzit vreodata.

Initial, trebuia sa predau doar 3 luni. Nu am putut renunta asa ca am decis sa duc pana la capat anul scolar si am stat alaturi de ei 9 luni. Cred ca cele mai frumoase recompense au fost notele obtinute de ei la testele de pe parcursul anului scolar. O fetita, Andreea, a venit la mine radiind de fericire intrucat primise 10 la testul de engleza bazat pe Present Simple.

Este o experienta extraordinara care te dezvolta in primul rand ca om. Le multumesc copiilor pentru increderea avuta in voluntari, pentru ca si-au deschis sufletul si mintea in fata noastra. Sunt convinsa ca prin ambitia si curajul lor vor obtine rezultate incredibile.

As vrea sa multumesc prin acest intermediu Asociatiei "Shakespeare School" care mi-a dat sansa sa ii ajut pe copii sa se mobilizeze si pentru ca m-a ajutat sa invat sa empatizez, sa fiu rabdatoare si sa nu uit de puterea creativitatii care sta la baza educatiei non-formale.

joi, 4 august 2016

Dialogul Structurat cu TINErii

M-am gandit sa va tin la curent cu ultimele proiecte in care sunt implicata. Dialogul Structurat cu tinerii este un proiect al Uniunii Europene care isi propune sa identifice problemele tinerilor cu scopul de a crea noi politici de tineret. Multumesc Forumului Tinerilor din Romania care mi-a oferit aceasta oportunitate de a deveni ambasadorul dialogului structurat cu tinerii din Bucuresti. In rolul de ambasador, imi revine placerea de a organiza consultari locale cu tinerii si de a discuta pe baza temelor impuse de UE. 

In data de 22 iulie 2016, am organizat prima mea consultare  impreuna cu Forumul Tinerilor, la Youth Hub, unde au fost prezenti 26 de tineri din Bucuresti. M-a bucurat nespus sa observ dorinta de implicare a tinerilor care au dezbatut conform modelului Cafeneau Publica (fiecare masa avea o tema de discutie, prin rotatie, un grup de 5 persoane discuta despre tema impusa, iar facilitatorul prezent nota ideile principale). A fost o intalnire care a durat mai bine de 2 ore, cu toate ca timpul alocat dezbaterii propriu-zise a fost de 60 de minute. Astfel, am putut asista la un schimb impresionant de idei intre tinerii cu varste cuprinse intre 15 si 35 de ani.

De ce sa va rapiti din timpul vostru ca sa participati la o astfel de consultare? Simplu: schimbarea incepe cu tine! Nimeni nu va rezolva o problema daca nu are habar de existenta ei. Incurajez generatia de astazi sa isi exprime nemultumirile si sa lucreze cot la cot cu reprezentantii nationali si internationali pentru a gasi solutii sustenabile. Daca nu acum, atunci cand? Nicicand nu va exista o clipa mai potrivita sa va implicati activ in societate. Aveti o idee, o sugestie, o solutie? Faceti-o cunoscuta!









miercuri, 27 aprilie 2016

Omul invizibil

Cartea si filmul

Herbert George Wells, un istoric si un scriitor englez de exceptie, a carui cariera se intinde pe mai bine de sase decenii, este autorul faimosului SF, "Omul invizibil". Consacrat pentruromanele sale, a primit titlul de "Parintele literaturii stiintifico-fantastice", alaturi de Jules Verne.

"Omul invizibil" este un roman simplu din punct de vedere al firului narativ, dar complex in ceea ce priveste constructia personajului principal.


Actiunea se petrece in satul englez Iping din West Sussex. Curiozitatea localnicilor este starnita de venirea unui strain la hanul sotilor Hall. Acestia sunt cu atat mai surprinsi cu cat strainul se izoleaza in camera sa si nu doreste tipenie de om in jurul sau. La scurt timp dupa venirea strainului, in sat se vor intampla lucruri bizare: jafuri unde atacatorul nu lasa nicio urma. In scurt timp, manata de dorinta de a descoperi indicii cu privire la oaspetele sau, doamna Hall intra in iatac, iar lucrurile incep a zbura acompaniate de o voce poruncitoare. Ingrozita, fuge la politie.

Cand echipajul de politie insotit de cativa curiosi trec pragul camerei, acesta se dezvaluie in toata agresivitatea sa fiind scos din sarite de indrazneala lor. Paraseste in graba hanul, gasindu-l pe domnul Marvel care, fortat de imprejurari, ii va deveni partener. Cu ajutorul lui va reusi sa reintre in posesia caietelor de notite. Vagabondul, devenind din ce in ce mai anxios cu privire la planurile nelegiuite ale partenerului sau, se decide sa il denunte. Constient de furia omului invizibil si din teama pentru propria-i viata, se refugiaza la un han din Burdock.

Disperat intrucat toate dovezile referitoare la experiment sunt in posesia vagabondului, acesta incepe "vanatoarea", insa este impuscat si silit sa se ascunda in casa doctorului Kemp. Omul invizibil se dovedeste a fi Griffin, fostul sau student, El ii marturiseste toate intamplarile si faptele sale, dar si viitorul sau plan: instaurarea regimului de teroare. Doctorul constata ca savantul genial nu mai dovedea rationalitate si anunta autoritatile.

Dezumanizarea omului invizibil atinge cote alarmante cand il omoara pe domnul Wicksteed, un om aflat la a doua tinerete care doar privea atent in zare. Planul de a-l captura esueaza, iar Kemp incearca sa se salveze fugind prin locuri aglomerate, urmat indeaproape de Griffin. savantul reuseste sa il doboare, iar multimea, impinsa de adrenalina (provenita din teama), il loveste. Acesta moare din cauza ranilor, redevenind vizibil. Din epilog aflam cu stupoare ca notitele sale nu au fost niciodata inmanate oamenilor de stiinta, ci au fost pastrate in secret de Marvel, care le-a deteriorat.

Pot spune ca aceasta carte a fost diferita de ceea ce am citit pana in prezent. Cu toate ca stilul autorului a fost destul de inexpresiv, am putut savura povestea dezumanizarii geniului. Pasiunea de care s-a lasat condus, sacrificiile pe care acesta le-a facut in numele stiintei, au dus la crearea unei arme globale. Renuntand la integritate, familie, umanitate, accentuate de succesul obtinut, s-a transformat intr-un monstru dornic sa arate oamenilor obisnuiti ce inseamna sa fii geniu si dorind sa joace rolul Atotputernicului. Cu toate ca acest SF are aproape un secol, o consider o carte remarcabila prin simplitatea sa si un model pentru autorii contemporani de SF-uri.

"The Invisible Man", produs de Universal Production, avand premiera in data de 13 noiembrie 1933, reprezinta o noua viziune asupra cartii. In regia lui James Whale, filmul pune pentru prima data problematica dragostei. Claude Rains joaca rolul savantului coleg cu doctorul Kemp (William Harrigan). Amandoi sunt asistentii doctorului Cranley (Henry Travers), dar sunt si rivali in lupta pentru Flora (Gloria Stuart), fiica doctorului. Scopul sau devine obtinerea unui succes rasunator cu un experiment nemaiauzit: invizibilitatea. Se dovedeste insa ca solutia pe care a utilizat-o conduce la nebunie.

Indignarea si frustrarea il transforma intr-un ucigas cu sange rece. Visul sau era acela de a crea un individ care sa cunoasca toate secretele oamenilor, reusind sa mearga oriunde fara sa fie vazut. Spera sa-si poate vinde secretul pentru milioane unui guvern ce ar fi dorit sa cucereasca lumea cu o armata invizibila.

Desi este doar un personaj episodic, mentionarea sau prezenta Florei sunt singurele remedii pentru a-l trezi din acea stare constanta de ura si nebunie. Actrita, prin delicatetea si feminitatea sa, ajuta la conturarea unui final dramatic: omul invizibil, pe patul de moarte, marturisindu-si pentru ultima data dragostea arzatoare.





Presarat cu cateva glume de umor negru si acompaniat de efecte speciale, filmul a fost considerat de catre New York Times unul dintre cele mai bune filme. S-a dovedit a fi o inovatie pentru acea perioada, Efectele create de John Fulton, John J. Mescale si Frank D. Williams au reinventat filmul. Pentru a crea invizibilitatea perfecta, atunci cand omul invizibil nu purta haine, au fost folosite fire subtiri pentru a misca obiectele. Iar atunci cand era imbracat, Claude Rins purta un costum de catifea neagra pe dedesubtul hainelor.

Desi personajul principal este de la inceput perceput ca un nebun, interpretarea lui Henry Travers este originala in contextul viziunii regizorului. Reuseste sa adopte o tonalitate subtire si amenintatoare specifica terorii.



Nu pot spune ca filmul mi-a placut in mod deosebit, dar va pot marturisi ca tehnica folosita a transformat filmul, conferindu-i o pata de mister. De asemenea, interpretarea lui Claude Rains a fost memorabila, aratandu-ne ca adevaratii monstri salasluiesc in adancul nostru, avand nevoie doar de un impuls pentru a fi treziti.

sâmbătă, 12 martie 2016

Euroscola 2016

Long time no writing....Let me begin by telling you that Euroscola meant a lot for my due to that one day full of activities. I was chosen as a speaker to represent my country and my prestigious highschool. I can divide my time spent there in 2 essential phases. The speakers' speeches, followed by the lunch break in which we played Eurogames and then we were divided into committees.
I must confess that the time I spoke in front of 600 of persons was a moment to last forever. I keep thinking that the emotions and the strength that came from my colleague from every country of the EU, were the ones that make this moment special. I tried my best to describe our country and I hope that I succeeded. 
You can find my speech here: https://www.youtube.com/watch?v=LOnrg9I4nic

During the second part of Euroscola, we were divided into committees. I have the opportunity of meeting extraordinary youngsters at the Environmental Committee. I have been chosen as a representative, alongside my Irish colleague, Robert. We were asked to present our commitee's conclusions.

All in all, it was a fantastic day!





Text: Maria Francesca Cristea