marți, 27 ianuarie 2015

La rascruce de vanturi

Carte si filmul

"Talentul unui scriitor se vede atunci cand te face sa uiti ca foloseste cuvinte" (Henry Bergson, Rasul. Eseu asupra semnificatiei comicului, ALL, 2004). Astfel, unealta cea mai de pret a unui scriitor consta in arta de a atrage cititorul nu doar prin intamplarile sau personajele create ci prin felul in care acesta le pune in evidenta cu ajutorul limbajului, a cuvintelor. Emily Bronte, una dintre faimoasele surori Bronte, autoarea cartii "La rascruce de vanturi" are un stil aparte de a scrie, ce cucereste prin eleganta si simplitatea cuvintelor care totusi intensifica trairile emotionale ale personajelor, ajutandu-te sa te transpui in timp real in atmosfera intamplarii secolului XIX.
Cand a fost prima data publicata in 1847, sub pseudonimul de Elis Bell, nu a reusit sa capteze atentia criticilor in mod deosebit insa la numai cateva decenii a fost considerata o capodopera si a fost inclusa in randul celor mai bune carti scrise vreodata.
"La rascruce de vanturi" este un roman complex ce urmareste povestea mai multor generatii. Romanul incepe cu perspectiva noului chirias prin care cititorul desluseste intreaga istorisire. Tanarul Lockwood, venit in vizita la gazda sa, domnul Heatcliff, nu poate intelege de ce acesta din urma alege sa locuiasca intr-o casa sub limita modestiei, stiind de capitalul pe care stapanul il detinea. Gazda sa era dovada vie a unui om rece, fara suflet, incapabil de minimul de amabilitate. Aici afla de posibila cauza a mizeriei sufletesti a proprietarului- fantoma unei anumite Catherine Earnshaw. Intorcandu-se de la Grange, caci asa se numea casa in posesia careia intrase tanarul chirias, Doamna Dean ii nareaza intamplarile la care fusese martora atat la Wuthering Heights cat si la Grange.
Intr-o seara fratii Hindley si Catherine isi asteptau tatal care trebuia sa se intoarca de la Liverpool. Acesta aduce un baiat de pe strazi si il primeste in familia sa. Desi a existat o antipatie la inceput, Catherine si Heatcliff, caci acesta este numele care i-a fost ales, cu timpul cei doi devin din ce in ce mai apropiati, legand o prietenie stransa si o dragoste dincolo de puterea de intelegere a fiintelor superficiale. Dupa moartea tatalui lor, Hindley devine stapan si se straduieste din rasputeri sa-i desparta. Dupa chinuri ingrozitoare indurate, cel ce a umplut paharul fiind frangerea inimii sale de catre Catherine, Heatcliff paraseste Wuthering Heights si pleaca in America. Peste trei ani, se intoarce cu o noua alura, cea de gentleman instarit, manat de aceasta data de setea de razbunare fata de Hindley care l-a umilit pe durata copilariei, fata de Edgar Linton care se insurase cu Catherine si nu in ultimul rand, fata de Catherine insasi. care il abandonase. Istoria lui Heatcliff si a lui Catherine are un deznodamant trist, acestia fiind despartiti de moarte. Generatia imediat urmatoare- Cathy, Hareton si Linton- desi va fi condamnata sa treaca prin incercari la fel de provocatoare precum predecesorii lor, de data aceasta dragostea va invinge fiind mai presus de vanitate, orgoliu si egoism.
Este considerata o capodopera din punctul de vedere al intensitatii trairilor personajelor. Cu toate ca imbina cele mai puternice sentimente- dragostea si ura- din a caror contopire va rezulta durerea, Nelly ne spune povestea a doua personalitati puternice, blestemate sa nu poata avea un destin impreuna. Romanul subliniaza vanitatea si egoismul fiintei umane, iar dragostea pura a adolescentei se va transforma intr-o obsesie incontrolabila.
Scena sfasietoare in care lui Heatcliff i se aduce la cunostinta moartea iubitei sale este cea mai puternica dovada de iubire care poate fi exprimata. Indurerat pana aproape de pragul nebuniei, o blesteama sa nu aiba liniste cat timp acesta va fi in viata. Ii cheama sufletul sa-l bantuie intrucat nu putea concepe o viata fara "sufletul" sau, Marsavia blestemului se imbina cu puterea dragostei, iar cititorului sensibil i se va cutremura toata fiinta in acel moment.
Prima ecranizare a romanului a avut loc in anul 1939. Asa cum Emily Bronte a folosit procedee literare pentru a putea da nastere capodoperei, regizorul Wiliam Wyler incearca numeroase procedee cinematografice pentru ca filmul sau sa fie la inaltimea cartii. Distribuit de United Artists, filmul a castigat patru premii Oscar (Best cinematography, Best Picture, Best Actor in leading-Lawrence Olivier, Best Actress in Supporting role- Geraldine Fitzgerald) si patru nominalizari (Best Director, Best Writing, Best Art Direction, Best Music).
Coloana sonora te farmeca si te ajuta sa pasesti cu incredere in atmosfera secolului XIX. Soundtrack-ul filmului (Cathy's theme-Alfred Newman) este remarcabil intrucat descrie atat inima curata a lui Catherine cat si efervescenta ei. Dulce, suav si revigorant te insoteste pe tot parcursul filmului.
Lawrence Olivier, in rolul lui Heatcliff, a dovedit o expresivitate perfecta personajului jucat. Privirea sa de gheata, dura, "fara suflet", dar in acelasi timp patrunzatoare si impunatoare a impresionat spectatorii, ba chiat le-a oferit un hip vesnic pentru personajul principal.
Chimia dintre Lawrence Oliviere (Heatcliff) si Merle Oberon (Catherine) poate fi observata in scena balului cand Catherine atintea multimea cu o privire goala. Cand ochii lui Heatcliff i-au regasit pe ai sai, ambii interpreti au realizat o scena de o acuratete sentimentala reala. Ochii ei s-au marit si au inceput sa sclipeasca, iar el, cu toate ca isi pastra postura intimidanta, ochii sai au cautat sa raspunda mesajului transmis. Pentru a intensifica momentul, regizorul a urmarit legatura vizuala chiar mai mult de un minut.
Mi-a placut felul in care regizorul a pus accept pe legatura pura dintre cei doi prin nenumaratele cadre ale adolescentei personajelor. Am fost insa dezamagita cand am realizat ca filmul urmareste doar povestea primei generatii si nici pe aceasta in intregime. Mai mult, anumite scene cu adevarat emotionante din povestea celor doi au fost omise, iar filmul modificat. O alta dezamagire a reprezentat imaginea linistita pe care o confera Merle Oberon. In imaginatia mea, Catherine era mai impulsiva, mai rebela decat cea oferita de film.
In concluzie, ca o cititoare inraita, am iubit cartea si felul autoarei de a scrie. Desi filmul a fost o ecranizare buna, nu a avut acel ceva care sa ma poate atrage.

Cristea Maria Francesca

marți, 13 ianuarie 2015

Cultural Romania Radio

The new year has just begun and as I found out yesterday, it promises a lot of surprises.
The Secretary General of MUNOB 2015 and also my friend, Andrei Marinica and I were invited at the Radio to present the MUNOB project.
It was early in the morning, at 8:45, when we entered the studio. We were introduced to 

Diana Joicaliuc and Dan Vasiliu, the hosts of the "Espresso" live transmision. Both very friendly and opened minded, explained us how would things go on.It was pretty fun to talk in the microphones and maybe to fell important for 15 minutes

We tried our best to make the followers curious about it and I, as the conference manager, tried to find sponsors through the radio. Maybe some sponsors have listened to the show! Cross fingers! :)
It was maybe an marvellous experience, one of the little surprises that life may offer to make you smile.