luni, 1 iulie 2013

Violenta de la origini pana in prezent

   Mi s-a atras atentia ca in ultimul meu articol am generalizat cam mult si nu am dezvoltat cum trebuie. Asadar, m-am gandit sa incep unul nou, tot pe aceeaşi tema.
  Vom incepe cu originea noastra. Ne nastem puri, cum am mai zis in articolele trecute. Incepem calatoria in viata la jumatatea drumului intre bine si rau. Pe masura ce evoluam, devenim constienti de ambele. In ciuda faptului ca cei mai multi adulti inclina sa creada despre proprii lor copii ca nu sunt in stare sa decida pentru ei, nu sunt de acord. Daca nu ati observat pana acum: ii spui copilului sa nu se mai agite in jurul vazei noi pentru ca, cel mai probabil, o va sparge. Ce va face un copil in 90% din cazuri? Va continua tocmai pentru ca i-ai spus sa nu faca acest lucru. Nu este rautate, dar totusi, a luat decizia de a nu te asculta.
  De aici porneste totul. Noi alegem inspre care varianta sa inclinam balanta. Un prieten mi-a impartasit opinia sa despre instinctul animalic, care este parte din noi. Poate fi un factor al violentei? Sunt partial de acord. Violenta provine din interiorizarea emotiilor puternice si negative. Emotiile se bazeaza pe instinct deci are, oarecum o asa-zisa legatură.


.   Daca intr-o familie unul dintre parinti este violent verbal sau fizic si se foloseste de aceste "mijloace" pentru dominarea partenerului, copilul cu siguranta va fi marcat. Poate fi marcat in sens pozitiv(sa respinga orice fel de abuz in familia pe care acesta o va intemeia) sau negativ(sa continue acest "ritual" al durerii).
    
     
    Violenta, din pacate, este mediatizata din ce in ce mai mult in ziua de astazi. Ii lasam pe cei mici sa se uite la programe speciale pentru copii, dar sunt martorii unor scene de violenta din toate categoriile posibile. Vrei un moment de liniste, ii intrerupi programul de desene animate, si dai la posturi de stiri. Acolo, jurnalistii, in goana lor dupa "disperare" si "scandal", vor demonstra publicului o viata de cosmar: crime, spargeri, batai, furturi, accidente, toate, bineinteles presarate cu drama si "inflorite" cu teroare.
    Aceasta problema tine de fiecare in parte. Poate izbucni din numeroase cauze(furie, invidie, ura, deznadejde, disperare etc) si depinde de caracterul nostru sa il stinga. Ar trebui sa va ganditi in felul urmator: am trait un eveniment nefericit, de ce sa mi se puna pata pe omul nevinovat care a venit la mine sa ma intrebe cum ma simt? 
    Prima mea lectie de ski m-a invatat un lucru foarte important. Cu toate ca mi-a fost spusa de un pusti de nici 20 de ani, a avut un mare impact asupra mea toata viata. Eram tare speriata cand am urcat prima data pe partie: credeam ca eu sunt singura incepatoare iar toti ceilalti vor merge atat de repede incat nu ma vor lua in calcul si ma vor rani insesizabil. Doream sa ma intorc. El s-a uitat la mine si mi-a spus: "Daca tu ai grija de cei din jurul tau, sa fii sigura ca si ceilalti vor avea grija de tine". Este o lectie care merita invatata de toate generatiile ce urmeaza.



Text: Cristea Maria Francesca