sâmbătă, 22 iunie 2013

Violenta - manifestare a lasitatii

   Ma tot gandeam in aceste zile la cazul cantaretei de nationalitate romana. Probabil as fi uitat repede de el daca televiziuniile nu ar fi reluat din ora in ora aceasta intamplare. Va vine sau nu sa credeti, dragii mei, exista soareci si in casele mari. De obicei, acolo sunt cei mai multi intrucat proprietarul vede doar in ansamblu si nu reuseste sa observe si miciile detalii atat de semnificative.
   De cate ori nu am vazut o intamplare aseamanatoare? Cate vieti nu au fost zguduite? Cate suflete nu au fost imbibate cu teama si deznadejde? Cati copii nu sufera zilnic? De cate ori se vor mai repeta aceste cosmaruri?
   Din punctul meu de vedere, violenta este cea mai rasunatoare dovada de lasitate si teama. Ei vad o fiinta mai firava in fata lor, iar  brutele, in loc sa o apere, o strivesc. Prima data o intimideaza si o distrug din punct de vedere sufletesc. Apoi, dupa ce i-au retezat aripiile sperantei, incep sa o loveasca de parca ar fi vreo papusa fara sentimente. Mecanismul este acelasi: distrugere din interior spre exterior. Este trist! Nu ar trebui sa se intample asa ceva. Nu te porti cu o alta fiinta in acest fel. Este ca si tine, numai ca ea a ales binele si tu ai ales cel mai josnic drum.
   Vedem violenta pretutindeni: pe strada, atunci cand oamenii bat sau omoara animale nevinovate, in scoli, cand doi copii se iau aparent in gluma la bataie si se ajunge la spital, si cel mai grav dintre toate, in propria noastra casa, in propriul nostru refugiu. Asadar daca institutia familiei, a educatiei si a societatii este manjita din cap pana in picioare de acte de violenta, la  ce sa ne mai asteptam? Schimbarea provine din interiorul nostru. Daca noi in loc sa ii explicam copilului nostru, de 100 de ori daca e nevoie, ceea ce nu a inteles si in loc de asta ii dam o palma ca ne enerveaza, nu de la noi porneste totul? Copilul nostru pentru ca asa a fost invatat, va proceda la fel cu propria lui familie.
   Dar cand lovesti o femeie? O fiinta atat de gingasa snopita in bataie de betie, nervi, prostie. Este de neiertat. Daca ai simtit pentru ea vreodata  ceva asemanator iubirii, nu ai fi facut asta. Majoritatea spune ca din gelozie. Gelozia este una din putinele boli care nu au leac. Din iubire ai lasat-o lata intr-o balta de sange? Din iubire ti-ai facut copii sa planga asistand la durerea muta a mamei lor?
   Nu imi pot da seama prin ce au trecut victimele. Nici nu vreau sa imi imaginez, dar exista o vreme cand trebuie sa zicem STOP! Trebuie sa oprim acesta defaimare a societatii si a vietii, distrugere spirituala. Totul incepe cu noi, noi suntem singurii vinovati si doar noi putem repara totul.





Text: Cristea Maria Francesca