sâmbătă, 2 martie 2013

Bunatatea si favorurile

   Bunatatea este o insusire pe care o detin din ce in ce mai putini oameni, pe zi ce trece. In ziua de astazi, ramai surprins daca cineva te ajuta din propria dorinta sau fara a putea trage foloase mai tarziu. Ni s-a intamplat multora dintre noi, cei care am fost ajutati, sa ni se reaminteasca zilnic acel sprijin. Vom fi impinsi de la spate sa acordam o favoare, poate vom fi santajati sentimental si mai mult ca sigur, stricam relatiile cu acea persoana.
   In opinia mea, acest tratament este gresit! Daca doresti sa intinzi mana cuiva, trebuie sa fie pentru ca asta simti si asta doresti, nu din obligativitate, de gura lumii sau a putea profita de pe urma persoanei. De regula, cei sprijiniti vor tine minte interesul si solutiile acordate problemei lor si vor incerca sa te rasplateasca. Intotdeauna se vor gandi la fapta ta, fara a fi nevoie sa le reamintesti. Mi se pare cel mai urat gest cu putinta: sa-ti fie reamintit o favoare, care ar fi trebui sa fie din inima.
   Ca sa pot ilustra mai bine cele spuse, le voi transmite printr-o poveste gasita acum multi ani de zile si de care, am dat intamplator zilele acestea:



                                                             Un pahar cu lapte


   "Intr-o zi, un tanar sarac, care vindea diferite marfuri (uneori proprii: haine, carti, instrumente de scris inca in buna stare) din poarta in poarta pentru a-si putea plati studiile la universitate, gasi in buzunar o moneda de 10 centi.
   Cum foamea nu ii dadea pace de cateva ore, decise sa ceara de mancare cand va ajunge la urmatoarea casa. Cand o femeie de o frumuseta rara ii deschise usa, acesta nu îndrăzni sa-i ceara decat un pahar cu apa. Femeia observase cat de infometat era tanarul si ii aduse un pahar mare cu lapte. El bau incet, savurand fiecare picatura, iar apoi intreba:
   -Cat va datorez?
   -Nu-mi datorezi nimic, raspunse ea privindu-l cu ochii mari si fata luminata. Mama mea ne-a invatat ca mereu trebuie sa fim buni cu cei care au nevoie de noi, apoi ii zambi bland.
   Raspunsul baiatului a fost un sincer multumesc, venit din inima. Cand Howard Kelly a plecat de la acea casa, nu numai ca se simti mai usurat, dar increderea in Dumnezeu si in oameni deveni mai puternica. Era pe punctul de a abandona studiile din cauza saraciei, dar astazi invatase o lectie pretioasa care ii oferise puterea de a continua.
   Dupa cativa ani, femeia se imbolnavi si era intr-o stare grava. Medicii din satul ei erau ingrijorati crezand ca puterile ei vor ceda. Dupa putin timp, au trimis-o la oras si il cautara pe doctorul Howard Kelly pentru o consultatie. La auzul numelui satului din care provenea pacienta, inima incepu sa ii bata mai-mai sa-i sparga pieptul iar in suflet patrunsese o senzatie greu de exprimat in cuvinte.
   Doctorul nu a stat pe ganduri si o lua la fuga prin tot spitalul pana ajunse in camera femeii. Ea era! O recunoscu imediat! Dormea precum un inger. Trasaturile ei, odata de o frumusete izbitoare, suferisera schimbari drastice. O lacrima i se scurse pe obrazul lui incis. Apoi, fara sa mai piarda timpul, se intoarse in biroul lui determinat sa ii salveze viata. Din ziua respectiva, urmari cazul femeii cu cea mai mare atentie. El a fost cel ce a realizat operatia si tot el, cel ce ii urmarea recuperarea. Dupa o lunga lupta, ea invinse bola! Era in sfarsit sanatoasa!
   Dat fiind ca pacienta era in afara orcarui pericol, dr. Kelly ceru biroului administrativ factura cu totalul cheltuielilor, pentru a o aproba. O recontrola si o semna. Scrisese ceva pe marginea facturii si o trimisese in camera pacintei. Femeii ii era frica sa o deschida. Stia ca ar fi lucrat tot restul vietii pentru a putea acoperi macar o parte din acele cheltuili. Cand prinse curaj, o deschisese si ii atrase atentia ceva scris pe margine: Platia integral, acum multi ani, cu un pahar cu lapte.
   Ochii ei se umplura de lacrimi de bucurie si inima ei era fericita. De atunci, in fiecare zi numele doctorului era pronuntat in rugaciunile ei iar gandul ii pastra amintirea."


   Nu exista intamplari... Exista o mana invizibila a destinului care reda fiecaruia ce a dat...