duminică, 17 martie 2013

Doua variante, o singura alegere:

   Ceea ce este corect sau ceea ce simti?


  Este in natura noastra, a oamenilor, sa ajungem in impas datorita unei probleme a carei rezolvare depinde de o alegere, aparent simpla: calea inimii sau a ratiunii. Multi dintre noi, fara sa citeasca mai departe, vor alege, in mod cert, ratiunea.
  De ce? Este aparent cea mai eficienta. Prin eficacitate ma refer la incetarea oricaror urmari a unei probleme. Daca vreti, vocea ratiunii sugereaza retezarea raului din radacini. Ipoteza este cam asa: ma doare acum, pe termen scurt, incetez in a mai alimenta tulburarile psihice si astfel ma feresc de viitoarele consecinte. Oamenii cerebrali vor trece foarte usor prin viata, vor gandi totul "la rece". Dar intrebarea este daca se vor gandi la tot, vor fi intr-atat de prudenti sa nu se raneasca si nu isi vor asuma riscurile, vor mai fi trecut prin viata? Inca incerc sa răspund la aceasta intrebare, dar, din pacate, nu am ajuns la nici concluzie. Ma intreb: daca mereu se vor gandi de doua ori inainte, vor privi orice lucru oferit cu o neincredere absurda, oare nu sunt capabili sa isi impuna sentimentele? Ma refer la faptul ca ei nu se vor indragosti, vor face totul mecanic. In loc sa aiba fluturasi in burta, ei vor privi persoana, ii vor rascoli CV-ul, vor cantari avantajele si dezavantajele, si , poate atunci, isi vor permite sa se indragosteasca. Mi se pare gresit, dar totusi, ganditi-va la numarul inimilor frante care se vor imputina dramatic. Desi, in acest fel, nu va mai exista scanteie, iar fara scanteie, flacara pasiunii nu va aparea. Fara ea, nu exista dragoste. Prin urmare, la ce bun sa-mi protejez inima de durere, daca o voi proteja de cel mai frumos sentiment.
  Despre calea inimii... Este inselatoare, fragila, poate dezlantui in aceasi masura cel mai magnific sentiment, cat si cea mai crunta durere. In momentul in care te lasi condus de aceasta, iti vei asuma riscuri. Poate vi se va parea ca prezint lucrurile in extreme, dar din ipostaza inimii exista doar alb sau negru. Niciodata nu va face compromisuri sa vada in gri. Incercati sa nu va dati niciodata inima pe tava. Trebuie sa aveti dovezi ca merita un asa pret. Dupa un timp indelungat, dupa multe incercari aduse de o anumita persoana, ii puteti da o mica particica din ea. Niciodata sa nu o dati pe toata, decat daca intr-adevar simtiti ca este sufletul vostru pereche si nu doar ca sperati a fi.
   Nu ma simt in stare sa va dau sfaturi, asa cum nimeni nu cred ca este potrivit pentru a le da in acest context. Depinde de fiecare dintre noi cum alegem sa traim...


                           Text : Cristea Maria Francesca