vineri, 25 ianuarie 2013

Povestea sufletelor pereche

     De fiecare data cand avem moralul la pamant sau trecem prin clipe grele dorim o mica atentie, o mica alinare din partea unei anumite persoane. Cu totii am avut, la un moment dat, o astfel de fiinta a carui simplu glas ne calma si instantaneu ne facea sa ne simtitm speciali. Traim multe dezamagiri cand realizam ca persoanele care au fost langa noi de-a lungul timpului nu au fost jumatatea noastra. Ne simtim distrusi si cu moralul la pamant, dar suntem constienti de un singur lucru: daca nu a fost sa fie, ni se pregateste ceva mai bun, mai maret. Si speram ca intr-o zi ne vom gasi pe cineva care ne va fi alaturi, va avea grija de noi si cel mai important, ne va iubi neconditionat. Atatea sperante, atatea vise...
     De unde porneste mai exact aceasta idee cu sufletele pereche? Nu sunt sigura. O exlicatie ar fi aceea ca inca din cele mai vechi timpuri "adevarata dragoste" si-a facut loc pana si in sufletele oamenilor de gheata. Povestea pe care urmeaza sa v-o spun, mi-a relatat-o o doamna mai in varsta, iubitoare a literaturii, dar si a simbolurilor. Discutia noastra a inceput cand ne impartaseam opiniile despre poezia "Zburau..." a Ninei Cassian. Iata poezia:

     "Zburau...
      El avea o aripa-n stanga,
      Ea avea o aripa-n dreapta,
      Ca un singur trup intre doua aripi
      Zburau...
      Zburau...
      Respirand intre doua aripi,
      Ea- plamanul lui drept,
      El - plamanul ei stang,
      Printr-un cer saturat de aur,
      Ca o cheie de aur descuind spatii de aur,
      Zburau...
      Prin aur...
      Zburau..."

     Se spune ca in antichitate exista o fiinta de care insusi Zeus se temea. Era jumatate barbat, jumatate femeie.  Corpul era cuprins intre aripi iar ea cutreiera pamantul in zbor. Intr-o zi marele Zeus, temandu-se, a dat ordin ca acea fiara sa fie rupta in doua. S-a facut intocmai. O jumatate a fost aruncata intr-o parte, iar cealalta intr-o alta. De atunci, cele doua jumatati se cauta neincetat visand ca vor zbura iar impreuna.

     Daca insusi Zeus a fost cuprins de teama cand femeia si barbatul erau impreuna, nu este oare un exemplu pentru cat de puternica poate fi dragostea alaturi de persoana potrivita?

vineri, 18 ianuarie 2013

Bullying- Introducere

                                                Fenomenul de terorizare

      Cum scoala, liceul si facultatea au inceput, ma gandeam sa avem o mica discutie despre acest fenomen care, din pacate, se raspandeste pe zi ce trece. Bullying-ul este o forma de abuz. Poate lua multe forme: de la simpla neglijare la abuz emotional, fizic si sexual. Cuprinde orice forma de manifestari  a unor comportamente precum violenta verbala si psihologica care se repeta in timp (poreclire, tachinare, amenintare, hartuire), intimidare fizica, ofensa precum si alte tipuri de comportament deviat. Daca am analiza aceasta problema din punct de vedere logic vom observa ca, de fapt, este o modalitate de a castiga puterea in fata unei alte persoane.
      "Violenta este ultimul refugiu al incompetentei." (Isaac Asimov) 
      Mediul in care are loc cel mai des este scoala. Cei care se ocupa cu asta ii lovesc, ii poreclesc, ii jignesc, ii fac de rusine pe cei din jurul lor. Cazurile in care copii sunt jigniti, bruscati, amenintati sunt in continua crestere. De obicei, victimele sunt persoanele usor de intimidat. naive, fricoase, mai singuratice. Victimele sfarsesc prin a se interna in spital, a face vizite psihologului in mod regulat, a-i fi frica sa mai fie singur, a trai intr-o tensiune continua, a avea anxietate, a intra in depresie si cel mai rau, a ajunge chiar la suicid.
      Agresorii sunt tinerii care doresc atentie. Isi doresc intr-atat de mult incat lumea sa vorbeasca despre faptele lor, incat nu le pasa daca vor fi etichetai cu "buni" sau "rau". Sa nu uitam totusi ca in zilele noatre sa ai o atitudine "rece", obraznica, grosolana fata de ceilalti este incadrata ca fiind "cool". Practic pentru ei nu exista reguli. Sau, daca exista, sunt doar niste linii pe care, fara doar si poate, trebuie sa le incalce.  Se aplica legea junglei. De exemplu, leul, regele animalelor, o felina de temut, cu o forta de inegalat, cand a fost pui a inceput cu gazelele, fiinte delicate, care nu fac decat sa zburde si sa pasca iarba. De aceea,vor incepe cu terorizarea celor mai mici sau inferiori. Se simt puternici astfel, dar nu realizeaza lasitatea de care dau dovada. Pentru ei, totul este ca un joc. Deseori, sunt constienti de discomfortul pe care il provoaca celorlalti.
      Cum putem face fata acestui fenomen? Pentru stoparea violentei toata lumea trebuie implicata. Trebuie sa va marturisesc: m-am interesat indelung pentru acest articol, dar nu va pot spune ca am gasit proiecte pentru victime sau pentru protejarea noastra, a celor ce ne expunem unui asemenea risc. Am gasit in schimb un caz pe care o sa il dezbat pe blog in viitorul apropiat, avand ca subiect principal tot o tanara care nu a putut face fata fenomenului.
      Va pot oferi cateva sfaturi, pe care sunt convinsa ca le-ati mai auzit de multe ori.
      1. Trebuie evitate acest tip de persoane.
      2. Daca vi se intampla sa va aflati in aceasta situatie, luati aminte: mimica este singura care va poate salva. Pastrati-va postura curajoasa! Desi va este frica, nu trebuie sa aratati acest lucru. Ganditi-va ca slabiciunile odata descoperite, vor fi greu de inlaturat din mintea, care nu va pierde nicio ocazie de a le folosi in favoarea sa. Priveste-ti atacatorul in ochii! Asa ii demonstrezi ca nu ti-e teama. Daca vei lasa privirea in pamant va fi mai mult decat evident ca frica te-a cuprins.
         

joi, 10 ianuarie 2013

Povestea Dianei Elena Rotaru

          Cu totii am auzit in aceste doua zile de o adolescenta de 13 ani care ne-a parasit mult prea devreme... Eleva model a renumitei scoli 56 "Jose Marti", olimpica medaliata cu argint, prietena, colega care ne va ramane mult timp in gand, in suflet... Am avut onoarea sa o cunosc: era amabila, zambitoare, mereu dorea sa te ajute... Am intalnit-o prima data acum doi ani: era a V-a si cauta o sala in care sa se poata pregati pentru olimpiada de matematica. Ca o ironie a sortii a murit in tabara de matematica...Era desteapta, o adevarata valoare pentru generatia de astazi. Pentru a realiza ce a facut aceasta fetita va voi prezenta doar cateva premii importante pe care le-a castigat: cel mai recent este argintul la  nationala de matematica, clasandu-se pe locul 17 din 110 de participanti(aceasta informatie poate fi verificata pe http://onm2012.cnlr.ro/resurse/fisiere/rezultate-6-finale.pdf), a castigat o excursie in Croatia dupa ce a obtinut locul I la concursul Cangurul, sectiunea limba engleza si multealte premii la alte concursuri scolare.
          Ma gandesc oare cum de s-a putut intampla o astfel de nenorocire... Un nenorocit sau un prost are dreptul sa traiasca insa ea, cand era pe punctul de a-si incepe viata, ia fost luat acest dar... Iar, voi, ziaristi de doi bani, oameni disperati dupa audienta, ati ucis-o de ieri dimineta cand ea nu inchisese ochii cu adevarat!!! Personal, simt un dezgust nemasurat pentru cei care ati putut scrie asa mizerii despre ea... Cum indrazniti? Daca voi, ati  fi fost in locul meu, o prietena disperata, care ar fi dat orice ca diana sa nu ajunga in situatia asta?! Daca in locul ei ar fi fost copilul vostru, voi, ziaristi fara scrupule?!?! Sper din toata inima sa nu ajungeti in situatia de a astepta vesti si de a le afla prin intermediul televizorului...
         Cand am vazut stirea am sperat din toata inima sa nu fie ea...Apoi dupa ce am realizat ca doar  ea poate fi am sperat sa-si revina, desi stiam care sunt sansele unei reveniri din coma... La ora 1 noaptea telefonul a sunat si am primit vestea... Tragic!! Si ce este si mai trist este faptul ca se vehiculeaza atatea lucruri despre ea total neadevarate... Cum se poate specula ca a luat droguri??? Singurul lucru rebel facut vreodata de ea a fost sa-si faca o suvita rosie, pe care o ascundea cu timiditatea in timpul orelor... Sa fi baut??? Pai daca pana si ea bea, atunci marea majoritate ditre noi am fi in coma alcoolica sau demult sub pamant! Este trist cum atatea cuvinte pot rani un grup atat de mare de oameni indurerati... Sper doar sa-si gaseasca linistea si sa faca atat de mult bine acolo,oriunde ar fi, precum a facut si in aceasta lume... Adio pentru totdeauna, draga Diana!

luni, 7 ianuarie 2013

Revista "Placinta cu dovleac"

         Cati dintre noi cunoastem aceasta revista? Este revista Colegiului National Mihai Viteazul, scrisa de elevii dedicati ai lui "Mishu". Cei care au binevoit a-si pierde timpul citind "Cismigiu & Comp." de Grigore Bajenaru poate vor banui de unde provine numele ei. Pentru cei ce inca nu au citit-o, le voi spune eu insami. Elevii acestui liceu erau numiti "dovlecari" dupa culoarea portocalie a uniformei. De aici a aparut si numele revistei. Din dragoste pentru aceasta revista, pentru colegii mei si pentru cititorii dedicati m-am gandit sa public aici fiecare numar.

http://cnmv.ro/placinta-cu-dovleac/

miercuri, 2 ianuarie 2013

Fericirea si valorile sufletesti

                                                        Ce este fericirea?

       Anul 2013 tocmai a inceput. Iata o urare tipica: "Iti doresc un an cat mai bun, plin de realizari, implinirea tuturor dorintelor si fericire." Dar ce este aceasta fericire de care vorbeste lumea? Este ceva abstract. Este o stare provenita in urma unei intamplari ce ne ofera satisfactie. Satisfactia o putem obtine pe mai multe planuri: poate proveni de la o marire de salariu, cand un profesor ne lauda munca, cand ne intemeiem o familie, cand facem un pas important in implinirea noastra intr-un anumit capitol al vietii.

                        








       Linistea este adeseori asociata cu fericirea. Atunci cand ne gasim linistea sufleteasca ne simtim impacati, relaxati, euforici. De exemplu, in momentul in care citesc o carte, sentimentul de pace pe care il ofera cititul, imi da puterea de a ma detasa de problemele de peste zi. Cand devii captivat de acea poveste poti trai fiecare secunda de parca ai fi personaj-martor. Aceasta fericire intra la capitolul fericire trecatoare. Doar pentru cateva ore cartea ma poate tine ocupata. Ce se intampla apoi? Totul revine la normal: problemele sunt tot acolo, neatinse, stresul revine iar... Putem spune ca a amanat inevitabilul.

       Fericirea adevarata este atunci cand ramai cu zambetul pe buze multe zile in sir. O anumita situatie te face a fii un om mai bun, cand sufleteste te simti implinit pe un anumit plan. Te simti parca in stare sa mai acorzi o sansa omenirii.

       Fericirea falsa o regasim sub mai multe chipuri: banii, lucrurile materiale, o relatie resuscitata, norocul... Toate acestea ne dezamagesc mai devreme sau mai tarziu. Sa analizam primul exemplu. Cu totii cunoastem vechea zicala " Banii nu aduc fericirea". Cel mai bine o pot ilustra printr-o poveste auzita de curand:

       Legenda spune ca o femeie saraca impreuna cu pruncul sau trecea pe langa o pestera. A auzit o voce misterioasa care i-a zis:" Intra! Ia tot ce iti doresti, dar nu uita ce este mai important. Aminteste-ti: dupa ce vei iesi, poarta se va inchide pentru totdeauna!". Femeia a intrat si s-a vazut inconjurata de aur si bogatii nemasurate. A asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga tot ce putea duce. Vocea misterioasa i-a reamintit: " Ai grija! Ai doar opt minute". Cand timpul a expirat, femeia a iesit afara, iar poara s-a inchis. Apoi, si-a adus aminte ca a uitat copilul inauntru, dar poarta se inchisese pe vecie. Bogatia a durat putin, dar disperarea pentru totdeauna.

       La  fel se intampla si cu noi. Avem cativa zeci de ani de trait, iar o voce ne spune din cand in cand " Nu uita ce este important!". Cele mai importante sunt valorile spirituale: curajul, demnitatea, onestitatea, dragostea, bunul simt, reputatia... Castigurile materiale ne orbesc si cateodata uitam ce este cu adevarat important. Depinde de tine cum vrei sa fii amintit: vrei ca oamenii sa isi aduca aminte de bogatia ta sufleteasca sau vrei sa isi aduca aminte de tine printr-o antiteza la insusirile prezentate mai sus? Corpul moare, dar sufletul este nemuritor...