duminică, 30 decembrie 2012

Traditii de Anul Nou in Romania - Datul de grinda

                   Traditii de Anul Nou in Romania

                                         Datul de grindă


     Datul de grindă este un obicei geto-dacic. El se continua pana în zilele noastre, în anumite zone ale ţării, precum Oltenia.
     Acest obicei are si o legenda pe masura:
    Se spune ca liderul militar al geto-dacilor petrecea ore bune de consiliere religioasă. Odată i-ar fi cerut sfatul lui Zamolxis: "Sunt vremuri grele pentru popor si ne aşteaptă perioade si mai vitrege. Mă gandesc cu amărăciune la faptul ca se nasc din ce în ce mai puţini băieţi, iar acestia sunt tare piperniciti. Ori pentru a face fata războaielor, avem nevoie de bărbaţi înalţi si puternici. Ce putem face?".
     De aici, acest ritual este practicat pentru a pregăti viitorii bărbaţi viteji. Iniţial, numai baieţilor li se adresa, apoi si fetele au putut lua parte.
     Copilul este botezat  în dimineaţa anului nou.(Acest ritual se repeta în primii trei ani de viaţa ai copilului.)Mama merge apoi cu daruri, împreună cu cel mic la naşi. Naşa si copilul stau cu fata spre răsărit pe tot timpul ritualului. Naşa pune bani intr-un colac sau covrig împletit, busuioc legat cu ata roşie, o felie de măr, sorcova, apoi copilul este ridicat, spre tavan sau spre tocul uşii, de trei ori, cu colacul pe cap. Pe pragul uşii se pune un obiect de metal si copilul este pus cu picioarele pe el. Obiectul de metal a avut un rol esenţial si în ritual iniţial. Cînd copilul atingea cu picioarele fierul, trebuia ridicat de trei ori spre tavan în timp ce se rostea de fiecare data "fie ca acest prunc sa fie sănătos si sa crească mare si puternic precum acestfier". Apoi copilul este înapoiat părinţilor.

     Personal, iubesc datinile vechi. În opinia mea, ele sunt legatura noastră cu trecutul. Si cum te poţi, oare, gîndi la viitor, cînd nu îţi cunoşti trecutul? Este trist cînd nu îţi cunoşti poporul, originea, datinile... Acestea sunt singurele dovezi ale trecutului transmise prin viu grai, care sper ca nu vor fi uitate în totalitate...